Dacă există muzician de jazz pe care să-l poţi recunoşte dintr-o mie, atunci cu siguranţă acesa este Thelonious Sphere Monk. Originalitatea sa este debordantă în toate aspectele: melodie, ritm, improvizaţie, progresii armonice etc. Fără să fi fost un pianist virtuoz, Monk rămâne în istoria jazzului ca un artist desăvârşit, un creator.
Compoziţiile sale, de o savoare şi un umor incontestabile, au fost apreciate de toate generaţiile de muzicieni. Carmen McRae, prietenă apropiată a lui Thelonious, propune prin albumul Carmen Sings Monk (1988) o versiune vocal-instrumentală la unele dintre cele mai cunoscute creaţii ale pianistului. Majoritatea versurilor au fost scrise special cu ocazia înregistrării acestui album, compoziţiile fiind în original destinate unei interpretări exclusiv instrumentale. Carmen McRae reuşeşte să surprindă prin interpretarea sa acel spirit ludic care îi traversează întreaga creaţie a lui Monk. Plini de nerv şi de energie sunt şi ceilalţi muzicieni: Clifford Jordan (sax tenor), Eric Gunnison (pian), George Mraz (bas) şi Al Foster (tobe). Pentru iubitorii lui Monk, albumul este o binevenită revalorizare a creaţiei sale, iar pentru cei care nu-l apreciază, interpretarea vocală a pieselor sale le poate furniza un argument în favoarea revizuirii gustului.
he, he, Thelonius Monk...
RăspundețiȘtergerecu el am început eu să mă îndrept înspre jazz :)
'round midnight și alte celea...
pe atunci era greu, că nu era internet, iar casete cu jazz în România... să fim serioși :)
noroc că era, acum vreo 17 ani, o emisiune de jazz pe C.D. Radio, un post local din Cluj... :)