Scriu aceste rânduri tulburat şi ascultând cu mâhnire şi încredere Marşul lui Radetzky. Veţi înţelege pe parcurs de ce această opţiune muzicală. Un calm ciudat a cuprins de ceva vreme filialele LOCB de pe întreg cuprinsul patriei şi nu numai. În cazul unora, calmul şi liniştea ţin de consecvenţă, însă cel puţin în cazul fruntaşei şi zgomotoasei filiale buzoiene această atmosferă de primăvară paşoptistă ridică semne de întrebare. Probabil imaginile de deus otiosus şi deus absconditus ale liderului de la centru au permis structurarea în timp a unor tendinţe revoluţionare, deloc anarhice. Ştiu, preşedintele consiliului director al filialei buzoiene îmi va răspunde ferm că tihna şi calmul ţin de însăşi identitatea buzoiană, însă amintirea recentelor agitaţii şi a activităţii febrile de pe parcursul celor aproape 5 luni de la înfiinţare mă face să cred că teza specificului identitar ţine mai mult de mitologia istorică şi mai puţin de realitatea contemporană. Dacă explicaţia aceasta pică, vocea pastelată a unuia dintre vicepreşedinţi (ştie el care) îmi va spune că de vină e aerul primăvăratic, doar că mie în cazul Buzăului îmi pare că acest aer primăvăratic are ceva profund octombrist (1917).
Devine tot mai clar că la Buzău se pregăteşte ceva. Buzăul se mişcă, iar seriozitatea şi activitatea profund ştiinţifică şi culturală mimată pe parcursul celor 5 luni de funcţionare, seamănă cu seriozitatea şi pretenţia de performanţă a ...ştim noi căror instituţii cu aere universitar academice de pe plaiurile autohtone. Abia acum realizez că toată tevatura cu puciul a fost doar un avertisment, o somaţie, o reamintire discretă a instabilităţii oricărui scaun. Recenta rezoluţie ONU şi intervenţia ulterioară în Libia vin ca o mănuşă peste toate acestea. Dacă retragerea lui Mubarak am privit-o cu un zâmbet ironic, apropierea sfârşitului domniei de 42 de ani a lui Gaddafi (recordul marelui Ştefan era cât pe ce să cadă, să fie vreo legătură, hmmm) mi-a reamintit că o bună parte a României nu e la Porţile Orientului, ci e parte a Orientului, astfel că nu poate fi vorba de un paralelism întâmplător între Buzău şi Tripoli, ci mai degrabă de nişte iţe mai încurcate şi mai subtile. La acestea se adaugă recentele cereri de finanţare a unor deplasări ale preşedintelui filialei buzoiene sub pretextul împărtăşirii crezului bonţiean şi în zone mai puţin irigate.
Drept urmare, recent convocatul Consiliu pe Probleme de Securitate şi Ordine Internă, a hotărât plafonarea la nivelul minim (adică 0 lei/lună) a finanţărilor către filialele din afara bazinului carpatin până la finalizarea inspecţiei, trimiterea unui corp expediţionar în Buzău în vederea supravegherii reorganizării filialei şi suspendarea tradiţionalei vizite pascale (din teama de otrăvire sau smulgere de promisiuni, avansări şi finanţări, în momentele de vulnerabilitate ) până la îndepărtarea oricărui pericol.
destul de flexibila este filiala buzoiana :))
RăspundețiȘtergeremereu la inaltime !
jos ceapica !