Limba noastră -i o comoară, pe alocuri înfundată...


Un material pe care l-am citit recent pe blogul Maghiaromânia mi-a dat o bună temă de reflecţie pe care, generos cum trebuie să fie orice bonţidean responsabil, v-o propun şi vouă. Vom păşi discret, cu inocenţă şi ironie, în lumea atât de dragă şi comodă a generalizărilor: nu e bizar că de multe ori mare parte dintre persoanele revoltate de ideea că maghiarii vorbesc limba maghiară în România, sau nu vorbesc bine limba oficială română, sunt angrenate într-un amplu şi făţiş conflict cu gramatica limbii române? Cei care erau terorizaţi de şcoală, de desele ore de "limba şi literatura română", la care se adăugau orele de gramatică pe care le îndurau cu stoicism, fără a se lăsa molipsiţi prea tare de cele predate, clamează zgomotos şi plini de patimă obligaţia învăţării limbii române. Dacă luăm la puricat catalogul găsim nu numai corigenţe şi note mici, ci şi numeroase absenţe de la orele de limba română, atât de vitală pentru păstrarea fiinţei neamului.

Corigentul şi chiulangiul exasperat de teze, comentarii şi reguli gramaticale, se maturizează şi devine un cetăţean responsabil şi adânc preocupat de problema identităţii naţionale prinsă în corzile multiculturalismului şi multilingvismului, nu? Nu e în stare, adesea, să vorbească coerent şi corect limba pe care o apără cu dârzenie, nu-şi poate educa odraslele, dar când vine vorba de alţii e vehement. Intransigent. De parcă cineva poate învăţa cu forţa o limbă... mai ales când acest proces e atât de politizat.
Se vede treaba că deceniile de pedagogie şi persuasiune romantic-patriotică au dat ceva roade şi nu doar în rândul "maselor populare" purtătoare ale unei nealterate conştiinţe de neam. Chiar şi dintre cei cu verbul la zi cu norma gramaticală se desprind înalte conştiinţe forjate la focul încins al ideologiilor mântuitoare şi vigilente.
Aşadar, fideli şi aventurieri cititori, cum vă pare această înaltă preocupare pentru situaţia gravă a limbii naţionale, în rândul multora care o stâlcesc şi molestează plini de seninătate, cu fiecare deschidere de gură?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre apariţia corupţiei în Ţara Românească * - de Vasile Mihai Olaru

      Studierea corupţiei în timpul Vechiului Regim (secolul al XVI-lea – primele decenii ale secolului al XIX-lea) în sud-estul Europ...

Comentarii

Translate this blog