Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2013

Gregor Von Rezzori, Zăpezile de altădată

Gregor Von Rezzori, Zăpezile de altădată. Portrete pentru o autobiografie pe care nu o voi scrie niciodată, Traducere din germană de Sanda Munteanu, Editura Humanitas, București, 2012.
Când un prieten îți spune Ioana, o să-ți placă, îți termini ceașca de cafea și, plin de încredere, trupul ia o formă aerodinamică până în librărie. Degetele tale țintesc cu o precizie de Robin Hood raftul cu memoralistică, O, P, R: Gregor Von Rezzori, Zăpezile de altădată. Lectură de sezon, ar spune peste umărul tău un client mumificat cu un fular. Când un prieten îți spune Ioana, o să-ți placă, începi lectura cu generozitate. O să vă placă și dvs.         Interesul pentru roman vine, în primul rând, nu de la zăpada de pe copertă, un fel de compensație a ficțiunii la realitatea stearpă, ci de la originea scriitorului. Din datele despre autor oferite de editură, aflăm că Gregor von Rezzori s-a născut în 1914 în Cernăuți, pe atunci localizat pe harta Imperiul Austro-Ungar. Biografia îl aproprie de Elie…

Raoul Weiss, Eu l-am ucis pe Obama - de Ioana Manta Cosma

Raoul Weiss, Eu l-am ucis pe Obama. Jurnal și note ale unui interpret la Casa Albă, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2013.



Nu, nu avem de-a face cu primul scriitor criminal din spațiul mioritic. Nu trebuie intentat niciun proces. Scriitorii sunt mai pașnici și nu complotează așa cum fac ciobanii în balade. Ei doar își proiectează lumi imaginare, compensatorii, care să îi scape de eventuale cri...            Eu l-am ucis pe Obama. Jurnal și note ale unui interpret la Casa Albă este șantierul unei crime. Scris fragmentar, sub forma unui jurnal intercalat, ținut în special în orașul K și la Casa Albă, romanul tentează cu o lectură de verificare între lumea textului, cum ar spune Paul Ricoeur, și lumea autorului. Inserțiile autobiografice sunt mai mult sau mai puțin evidente, depinde de relația cititorului cu orașul Cluj, Insomnia, maestrul Bréda, Raoul Weiss, Obama etc. Cu un aer conspirativ, un Codul lui Da Vinci contemporan, gândit cu umor și fără frică, romanul are toate șansele să dev…

“Bună ziua, sunt cetăţean român şi...” - discuţii telefonice cu parlamentarii noştri pe marginea legii minelor

De mai bine de-o lună mă aflu într-un „exil” impus de circumstanţe în localitatea mea natală, Vatra Dornei. Tot de mai bine de-o lună privesc cu jind la protestele de la Pungeşti şi cele mai recente de la Cluj îndreptate atât împotriva exploatării gazelor de şist prin metoda fracturării, cât şi cele împotriva legii minelor. Sună ciudat şi pentru mine, o persoană prea comodă în cea mai mare parte a timpului, că „jinduiesc” la un protest, că-mi lipseşte activismul, dar adevărul este că pentru foarte multă lume ieşirile duminicale care au început în septembrie au însemnat o schimbare esenţială de comportament. Avea dreptate Costi Rogozanu când zicea că nu poţi ieşi pe stradă strigând „Nu corporaţia face legislaţia!” fără să-ţi pui minimele întrebări cu privire la ceea ce-ţi iese pe gură. În sfârşit, că e îngrijorător sau nu, faptul că am asistat la abuzurile de la Pungeşti doar prin intermediul ecranului de calculator şi că am ratat ceea ce-mi părea cea mai îndrăzneaţă manifestare a spir…

Cum radicalizezi o generaţie

Când se vorbeşte despre perioada interbelică şi avântul tinerimii studioase către extreme, în special către mişcarea legionară, una dintre explicaţile invocate (alături de climatul naţionalist specific întregului continent) este cea a numărului mare de tineri cu studii pe care sistemul nu i-a putut integra. Dacă generaţiile anterioare de tineri cu carte proveneau de regulă din rândul boierimii, generaţia interbelică avea origini mult mai variate, mai mult sau mai puţin "sănătoase" şi probleme financiare tot mai complexe şi mai cronice. În faţa unei societăţi bine "aşezată" în matca ei în care posibilităţile de infiltrare în sistem erau condiţionate de mulţi factori, în faţa scandalurilor de corupţie şi a sărăciei şi mizeriei cronice a celei mai mari părţi a populaţiei, aderenţa la extreme, la soluţiile radicale, s-a impus cât se poate de firesc.              În zilele noastre, tranziţia prelungită pune o nouă generaţie de tineri cu studii la periferia societăţii, …

Pungești. Țăranul și glia cu resurse

Când nu stă supus și ascultător, când n-are prea multe de-a face cu descrierile etnografice și cu odele festiviste, idolatre, țăranul încurcă. Țăranul este înapoiat, superstițios, nespălat și irațional. Înglodat în sărăcia sa ancestrală, atent cultivată de oamenii de stat din diferite epoci, fie că e vorba de legarea de glie, fie că e legarea de bancă, țăranul se pune de-a curmezișul în fața dezvoltării economice și a marșului vioi pe poteca modernizării. După ce duminică țăranul, ca model fundamental pentru naționalismul românesc, a fost ”cinstit” prin reverența libidinioasă față de cultura țărănească întruchipată în costume și cântece, luni în plină beznă oamenii de stat au dezlănțuit dubele aducătoare de prosperitate, democrație și ordine de drept asupra țăranilor din Pungești, prea dedați la reverii agricole și ecologiste.

Despre obrazele primei modernităţi româneşti

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, Evgheniţi, Ciocoi, Mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti 1750-1860, Humanitas, Bucureşti, 2013, 354 p.
Aflată în categoria celor mai prizaţi istorici români contemporani, alături de nume precum Bogdan Murgescu, Alexandru-Florin Platon, Lucian Boia, Neagu Djuvara, Constanţa Vintilă-Ghiţulescu s-a impus în câmpul istoriografic autohton atât prin temele abordate în lucrări precum În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea (Humanitas, 2004, 2013) sau Focul amorului. despre dragoste şi sexualitate în societatea românească (1750-1830) (Humanitas, 2006, 2012) cât şi prin maniera clară şi atractivă în care îşi înveşmântează cercetările amplu documentate. Formată şi la şcoala istorică franceză, autoarea reuşeşte să infuzeze în cercetarea istorică românească un suflu proaspăt binevenit, oferind un model numai bun de urmat de tinerii istorici, după prelungite decenii în care, în afa…

Cum să „beleşti ochii la televizor” cu folos – Reflecţii pe marginea serialelor TV contemporane

Nu a trecut mult timp de când părinţii mei, pe atunci încadraţi unui middle-class cu pretenţii intelectuale de provincie, îmi recomandau mai degrabă să pun mâna pe o carte decât să „belesc ochii” inutil la televizor. Era un sfat de bun simţ pe care nu l-am urmat decât mai târziu (poate chiar prea târziu), un sfat pe care astăzi, având în vedere producţiile TV occidentale care pătrund la noi pe diferite căi, eu unul poate nu l-aş lansa virtualilor mei copii, sau măcar n-aş face-o cu atâta vehemenţă. Calitatea serialelor de televiziune din ultima decadă a crescut atât de mult încât îndrăznesc să spun că sunt la fel de bune ca proverbiala „carte” la care ne trimiteau părinţii.

Variaţiuni pe o singură coardă: Don Giovanni, Faust şi investitorul modern

Una din lecturile recente a fost cartea din 2008 a muzicologului american de origine poloneză Karol Berger, Bach’s Circle, Mozart’s Arrow. An Essay on the Origins ofMusical Modernity. În afară de a fi o scrupuloasă lucrare muzicologică, cu analize detaliate şi interpretări pătrunzătoare ale operelor unor compozitori precum Monteverdi, Bach, Mozart sau Beethoven, cartea s-a dovedit a fi în acelaşi timp şi un „tratat” (după cum este sugerat în titlul unuia dintre capitole) de teologie, filosofie politică, estetică sau critică literară. Pe scurt, acest eseu despre originile modernităţii muzicale are la bază următoarea formulare: între cele două decenii şi jumătate scurse între moartea lui Bach (1750) – ca reprezentant al apogeului Barocului, şi momentul în care Clasicismul capătă pe deplin contur (aproximativ 1775), o schimbare fundamentală apare în modul în care muzica era concepută. Această schimbare, care marchează, în viziunea autorului, punctul de plecare al modernităţii muzicale, e…

Coordonate majore în investigarea istoriei României dintre 1918-1980

de Gheorghe I. Ioniţă şi Ioan Scurtu
În anii pe care-i avem în atenţie, cercetarea de specialitate consacrată studierii istoriei patriei, a mişcării muncitoreşti, revoluţionare şi democratice, a activităţii Partidului Comunist Român a evoluat pe o traiectorie, în general, ascendentă, avînd la bază concepţia materialist-dialectică şi materialist-istorică, precum şi orientările rezultate de-a lungul timpului din documentele fundamentale de partid şi de stat.             Din punct de vedere cantitativ şi mai ales, calitativ, în cuprinsul intervalului de istorie pe care-l avem în atenţie o etapă aparte o constituie – în planul realizărilor istoriografice – anii ce au urmat istoricului Congres al IX-lea al Partidului Comunist Român şi alegerii în fruntea partidului a tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Dîrz făurar de istorie, ctitor de ţară nouă şi demnă, tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a aplecat cu exemplară atenţie şi respect asupra trecutului istoric, furnizând din primele momente[1] şi continu…

Despre duşmanii interni ai democraţiei

Într-o discuţie purtată cu bunul meu prieten Valentin Trifescu despre protestele din ultimele două luni acesta a amintit câteva afirmaţii făcute de Tzvetan Todorov în cadrul unei conferinţe susţinute la Universitatea din Strasbourg în 2012 pe marginea cărţii sale, Les ennemis intimes de la démocratie. Dintre cele afirmate atunci de Todorov o chestiune mi-a atras atenţia în mod deosebit şi m-a determinat să scriu acest scurt material. În societatea contemporană duşmanii cei mai periculoşi ai democraţiei sunt cei dinăuntru, cei care clamează salvarea democraţiei şi a valorilor acesteia, folosind această retorică pentru a-i plasa la extreme pe cei care nu sunt de acord cu afirmaţiile şi politicile lor. Aceştia nu doar că manipulează principiile democraţiei pentru a-şi legitima poziţiile şi acţiunile şi pentru a-i delegitima pe ceilalţi, ci prin ceea ce fac erodează şi compromit chiar principiile democraţiei. Dacă în perioada interbelică datorită fascinaţiei pentru regimurile autoritare, d…

De ce nu mai ascult Madredeus

Îmi plăceau destul de mult Madredeus. Fireşte, ca mulţi dintre consumatorii muzicii lor, am aflat de ei datorită unui film de Wim Wenders. Ştiţi voi care. După care, un bun prieten cu buletin de Telciu mi-a povestit cum îi place lui să citească şi să asculte în surdină muzica acestor portughezi. Tabloul mi s-a părut ispititor, aşa că nu am rezistat tentaţiei de a-l plagia. Într-adevăr lectura mergea foarte bine, mă ungea la suflet acest tablou uşor dulceag în care mă înveşmântam uneori. Apoi am ascultat în ipostaze din cele mai diverse această muzică hipnotică. Au fost momente când am fost foarte fericit răsfăţându-mă cu O Pastor şi alte cântece. După care am început să fiu tot mai nostalgic când ascultam anumite piese, fără să realizez pericolul ce mă păştea. Anarhia şi toate extremele eşichierului politic de la centru înspre stânga şi înapoi, puneau încet stăpânire pe personalitatea mea fragilă. Revelaţia iadului anarhic ce crescuse în mine şi-şi clocea ouăle atinse de morbul ideolog…

Dialogul imperiilor. Ideologiile reconstituirii antichității romane - de Dávid Petruț

I. Imperialismul european

„Outside roared the wild chaos of barbarism.” (Francis Haverfield)
Despre modelul imperialist

„Roman officers and English gentleman”1 sau „Britannia, origin myths and the British Empire”2 sunt doar două titluri, extrem de elocvente, în ton cu spiritul deschis și uneori provocator al arheologiei britanice, dintr-un lung șir de studii născute din interesul față de geneza cercetării epocii romane în fosta provincie insulară. Interesul acesta nu este întâmplător și nici izolat, el fiind alimentat pe de o parte de către critica post-colonială, aflându-se în același timp sub umbrela curentului denumit „antiquity reception”, foarte popular prin facultățile de studii clasice din lumea anglo-saxonă, celebrele „Faculties of Classics”. Dincolo de o însemnătate intrinsecă care îi asigură un loc în cadrul domeniilor de cercetare ale istoriei culturale, scopul acestor demersuri este cât se poate de pragmatic și de actual pentru arheologia romană. Dezbaterile gravitează …

Duminica la ora 5 - de Edit Szegedi

Duminică la ora cinci se adună ilegaliştii. Nu, nu este vorba de luptătorii PCR-ului din perioada ilegalităţii (1924-1944) care, odată cu trecerea timpului, se înmulţeau ca drojdia, după principiul: puţini am fost, mulţi am rămas, ci de hipsterii, neofasciştii, extremiştii, eco-anarhiştii domnului Ponta et al. Ilegaliştii se adună nu în pivniţe, ci în spaţiul public al urbei. Nu se ruşinează de revendicările lor şi nici de identitatea lor de grup. Pentru că, duminică la ora cinci, se adună oameni foarte diferiţi care îşi afişează identitatea. Bannere în limba română şi maghiară, tricolorul, însemne anarhiste, lozinci de toate culorile politice posibile. Oameni de toate vârstele şi condiţiile fizice care fac mult zgomot, dar nu sunt violenţi. Demonstraţia este ca un imens cortegiu de exorcizare.

Rachel Hausfater- Douïeb, Olivier Latyk, „Le petit garçon étoile”, Casterman, 2003.

E timpul pentru o poveste, o poveste pe care o puteți verifica uitându-vă la cer, noaptea, când norii se zgribulesc unii în alții, iar stelele vă domină privirea. Chiar și fără ochian se poate vedea lumea acestui „garçon étoile”. Da, unii copii sunt stele, alături de părinții lor. Într-o zi, unui băiețel i s-a spus acest amănunt, cum că el este o stea. La început, vestea nu l-a afectat, asta însemna că este deosebit – e bine să fii stea. Însă el și-a dat seama că este o stea diferită, cu mai multe colțuri decât cele de pe cer. Când a descoperit asta, a început să îi fie rușine. Cu cât îi era rușine mai mult, cu atât steaua se mărea și îl copleșea. Până la urmă, a ajuns să se vadă doar steaua din el, o umbră imensă care îl acoperea cu totul. Steaua era el, iar el devenise propria sa umbră. Când îți e rușine cu tine, partea renegată a identității tale pare a se răzbuna pe tine. Durează ceva timp până să îți asumi ceea ce ești. Între timp, sub ochii noștri, ajung vânătorii de stele, un so…

Festivalul de Film Comedy Cluj: Top 3, de Adina Epure

In care locul I, II şi III au aceeaşi valoare. La Cluj, între 11 şi 20 octombrie: Mare festival, mare. Şi pentru că filmele şi evenimentele pe care le considerăm bune nu se ţin doar pentru sine, iată trei motive întemeiate pentru a felicita echipa Festivalului de Film Comedy Cluj.

English Vinglishde Gauri Shinde
De două ori. De ce să nu ieşim un pic din spaţiul filmului european şi american ? De râs, de plâns, de învăţat. De numa'! De ascultat muzica-i în tihnă. De uns pe suflet.


Sita cântă Blues de Nina Paley
Cu aceste cuvinte cheie am deschis: India legendă ghiduş animaţie umor BLUES trei interpretări. aceaşi poveste.

Şi... o experienţă binevenită pe acest tărâm: Workshop Benzi Desenate Cu întârziere dar cu mare plăcere am descoperit o echipă activă şi extrem de interesantă şi diversă în ceea ce priveşte creaţiile BD. Artiştii Adrian Barbu, Ileana şi Maria Surducan ne-au delectat vreme de câteva ore bune cu informaţii despre benzile desenate, despre istoria lor, tehnici de lucru, experien…

Mirel Palada și manipularea de tip pupincurist la români

Proaspăt uns responsabil cu propaganda la agie, Mirel Palada contraatacă luările de poziție ale opozanților proiectelor RMGC și cele legate de exploatarea gazelor de șist. Argumentele specialiștilor de la Institutul Geologic, Academia Română, ASE etc. sunt ridiculizate cu câteva întorsături greoaie de frază și cu câteva simplificări grosolane, copiate de pe ciornele PR-ului goldist. Evident, cel mai la îndemână este dihotomia primitivism-modernitate, în care sărmanii vasluieni sunt priviți ca o masă amorfă, sălbatică, întunecită de superstiții și cu mare apetit pentru manipulare. Restul sunt cumpărați de dușmanii externi, sunt extremiști, habotnici și anarhiști. Mă întreb, oare la fel de primitivi să fie și francezii de au intezis, speriați, exploatarea prin fracturare hidraulică? Sau germanii care au hotărât la fel? Să nu mai adaug statele înapoiate din occident care au interzis exploatarea cu cianură?           Materialul propus spre intoxicare în Adevărul livrează din nou…

România ”înapoiată” și refuzul civilizării și prosperității. Despre protestele de la Pungești

Știe toată lumea că amărâții din județul Vaslui nu refuză o votcă sau un pahar cinstit de pufoaică; că femeile lor o iau pe coajă constant și că s-au obișnuit cu asta, printre violuri, beții și scatoalce mai trânt câțiva plozi și în rest se uită la Kanal D așteptând ajutoarele sociale; că sunt nespălați, ușor de manipulat, adânciți în superstiții demne de un ev mediu quasi-necunoscut celor mai mulți dintre cei care utilizează această expresie simplistă, pupători de moaște și bisericoși până în măduva oaselor, subnutriți și inculți. Primitivi și multe altele se pot adăuga profilului celor care populează cea mai săracă și înapoiată parte a României. Sunt duși în spate de românii harnici și cinstiți din alte județe, plătitori de impozite preschimbate în ajutoare sociale pentru astfel de paraziți, care mai și votează constant PSD-ul pentru o sticlă de ulei și ceva tărie. Oricâte eforturi s-au făcut n-au putut fi scoși din sărăcie și din starea de înapoiere în care se complac, a…

Mitul schimbării de generație și România de azi...de mâine

Se zice că revoluția din 89 au făcut-o tinerii, generația decrețeilor. Mai apoi, tot dintre aceștia au fost cei care au stat în stradă să apere democrația fragilă în contextul reorganizării scenei politice din debutul anilor 90. Minerii i-au dispersat și au instalat ”ordinea”, reașezând societatea românească pe făgașul tranziției. Mulți dintre tinerii deziluzionați și abuzați s-au grăbit spre plaiuri mai primitoare, mai viu colorate. Pacea socială a mai fost zgândărită de câteva proteste studențești tot prin anii 90, câteva mitinguri și greve organizate de sindicate, defunctul mileniu fiind încuiat în debaraua încețoșată a istoriei prin coregrafia minerească din 1999. A început apoi urcușul în genunchi pe poteca integrării europene, asemeni pelerinajelor condimentate cu mătănii și iconițe chinezesc colorate organizate la unele așezăminte monahale cu ocazia hramurilor.           Într-un târziu a căpătat contur cruciada anti-corupție asamblată din mers pe scheletul (din dulap) al ant…

Jurnal de Bonţida V: Despre originile intelectuale ale grădinăritului

În grădina noastră, ciclul spencerian al civilizaţiilor, al măririi şi decăderii vegetale, este cu mult mai uşor de observat şi cuantificat decât în ceea priveşte isoria omenirii. Aici disputele nu există. Fiecare proiect politic, întotdeauna unul verde, începe invariabil primăvara, îşi atinge culmile în timpul verii şi decade trist odată cu venirea toamnei. Astăzi suntem în mod evident la “final de mandat” aşa că o mică evaluare a evoluţiilor bio-politice ale celui mai recent ciclu este atât necesară cât şi, bănuim noi, de un maxim interes pentru amatorii de proteine vegetale.

Despre cotarea pe bursă a politicienilor

S-a vorbit mult în mass-media despre speculațiile bursiere și proiectul minier RMGC, mai ales despre modul în care declarațiile și deciziile unor lideri politici au influențat cursul bursier. Prețul acțiunilor urca și scădea, iar cine avea informații știa când să cumpere și când să vândă, pentru a putea pune ceva deoparte. Cam ca tata Soroș, părintele spiritual și sponsor neobosit al tuturor protestatarilor, ONG-urilor și blogurilor anti-RMGC. S-a omis un aspect extrem de important despre legătura dintre RMGC-politicieni-bursă.          Nu numai Gabriel Resources este cotată la bursă. Există o bursă neagră, subterană a politicienilor, iar cota lor depinde extrem de mult de evoluția acestui proiect. Nouă, cei care stăm pe margine și chițăim ne este ușor să comentăm și să dăm cu petul de asfalt, dar mulți politicieni riscă să nu mai valoreze nici cât o plombă în caz că acest proiect eșuează. Cine va mai pompa bani într-un parlamentar care se dovedește nerentabil, ne-influent…

Cu premierul la proteste!

De ce merge Liga (oamenii Ligii, mai exact) la proteste?
S-ar putea spune că din obișnuință, antecedente în acest sens existând. Dar nu acesta este motivul.  Pentru că ”vrem cultură, nu cianură”, vorba sloganului. Mai ales că acest cuvânt cauciucat este miezul titulaturii blogului de față. Dar nici ăsta nu este motivul.  Natură avem destulă, că doar stăm la Bonțida.  Patrimoniu avem la celălalt capăt al grădinii. Dimineața la cafea ne mai clătim, câteodată, ochii  cu ”patrimoniul”. Așa că nici ăsta nu-i motivul. Dacă ar fi după Tăpălagă și încă vreo câțiva ca el, Liga se implică în aceste proteste posedată fiind de demonii extremismului nu știu cărui capăt de eșichier. Rogozanu și câțiva tovarăși de-ai săi ar spune că Liga e anticapitalistă. Or fi vreo doi, trei membri care cască ochii pe CriticAtac și care rezonează cu unele teme ale stângii, unul chiar a decretat oficial că asumă retorica de stânga pentru a evita inutilele explicații legate de lipsa sa de apetit pentru job-uri (ate…

Fashion-police la Roşia Montana sau de ce argumentele protestatarilor nu au trecere în Parlament

Două întîmplări petrecute în ultimele zile au reuşit să aducă destrămarea lentă a misterului generat de habotnicia cu care cea mai mare parte a clasei politice susţine proiectul cianurist al RMGC şi evită o dezbatere veritabilă pe marginea acestuia şi a ilegalului proiect de lege elaborat de guvern. Prima întâmplare îl are ca actor principal pe al doilea om în stat şi lider al unuia dintre partidele alianţei care ne guvernează şi constă într-o declaraţie cât se poate de clară şi de elocventă: ilegalităţile semnalate de către specialiştii Ministerului Justiţiei în legătură cu proiectul de lege comandat de RMGC pot fi depăşite prin „voinţă politică” (mai multe despre această întâmplare găsiţi aici) şi prin crearea unui precedent se poate evita blocarea în justiţie a unor proiecte ulterioare, după cum bine se ştie din practica judiciară. Şi cum „voinţa politică” nu e totuna cu „voinţa populară”... Cea de-a doua întâmplare scoate în relief importanţa codurilor culturale şi blocajele comu…

Precizare IV: În legătură cu oferta RMGC

Având în vedere propunerea-somaţie înaintată Ligii de către compania minieră RMGC, constând în: 1. crearea de locuri de muncă (indiferent de pregătire şi specializare) în cadrul companiei pentru toţi oamenii Ligii (în special cei aflaţi în curs de şomerizare după susţinerea tezei de doctorat în această toamnă şi cei bursificaţi prin generozitatea statului român cu aproape 800 RON/lună), pentru toţi simpatizanţii şi cititorii controversatului şi subfinanţatului blog aferent şi pentru toţi cârpacii, cizmarii, croitoresele, zilierii şi „fermierii” din Bonţida.
Restaurarea conacului intercultural al Ligii şi a tuturor bordeielor din Bonţida (nu trebuie depăşit numărul maxim de 3) cu potenţial agro-turistic, de către „specialiştii” în patrimoniu, restaurare şi răstălmăcire ai RMGC şi ai instituţiilor private sau ale statului din subordinea companiei.
Curăţarea (depoluarea) Someşului, de căcat deversat din reţeaua de canalizare a Clujului, datorită lucrărilor de extindere…

România talentată şi România revoltată

Se mărşăluia frumos, în chip organizat, o bandă era totdeauna liberă iar autovehiculele puteau trece şi claxona în semn de aprobare. Se striga “Nu corporaţia/Face legislaţia!”, “Solidaritate!”, “Avem cu toţii o rană/Roşia Montană!” şi alte asemenea până când coloana a ajuns în Piaţa Lucian Blaga. Fără să-şi fi propus aşa ceva, două Românii s-au întâlnit acolo şi s-au privit în ochi: în stradă, protestatarii proiectului Roşia Montană; pe treptele Casei de Cultură a Studenţilor, participanţii la concursul “Românii au talent”. Primii scandau în continuare, ceilalţi amuţiseră de-a binelea. Aflându-mă între primii aşteptam de la ceilalţi, în contrapartidă, să scoată un iepure dintr-o pălărie, să facă o piramidă umană, să danseze căluşarii sau măcar să trimită vreo fătucă cu voce angelică să ne cânte cel mai impresionant cover Mariah Carrey astfel încât să ne oprim cu toţii din scandat. Nimic însă! Stăteau nemişcaţi pe treptele Casei de Cultură, întrebându-se oare ce se întâmplă. „Haid…

Roșia Montană, aurul și spectacolul dezbaterilor televizate

Contractul semnat cu compania Bechtel prin care s-au construit câțiva zeci de kilometrii de autostrată în vreo zece ani, la niște prețuri demne de ridicarea unui tunel pe sub Marea Neagră care să ne lege direct de Istanbul, se dorește a fi o amintire inocentă în comparație cu contractul dintre statul român și RMGC. Întreg eșafodajul statului de drept, oricum fragil și mâncat de carii, este redus la simple slogane folosite în luptele circărești cu pretenții de confruntare electorală. O prezentare clară a proiectului de lege întocmit de către actualul guvern la solicitarea RMGC și trimis în Parlament pentru a fi mimată dezbaterea și pentru a fi votat, puteți citi aici. Confiscările proprietăților care au fundamentat Republica Populară România în anii 50 sunt reactualizate într-o manieră rebranduită, cu binecuvântarea multor ideologi de dreapta (apostolii capitalismului și privatizării grabnice) și ai multora dintre teoreticienii statului de drept și ai ordinii constituționale. Cea…

Ce faci duminică?

Având în vedere numeroasele reproşuri venite din partea cititorilor pe adresa redacţiei LOCB, care imputau lipsa de implicare a membrilor ligii pe piaţa de evenimente a bazinului intra-someşan, am lăsat puţin din aerele elitiste şi-am analizat oferta de week-end în materie de loisir şi agrement. În urma unui brainstorming derulat în redacţie am reuşit să întocmim un TOP 4 al celor mai cool evenimente din acest week-end: 1. Ai tras toată săptămâna cu gândul că în week-end mergi la stadion pentru un meci unde ai contextul optim pentru a-ţi urla nemulţumirea/bucuria ş.a. dar FRF a întrerupt campionatul pentru meciurile echipei naţionale care se vor desfăşura săptămâna viitoare? Nu deznădăjdui! Ai şansa să te manifeşti suportericeşte duminică de la ora 17: 00 în pieţele centrale ale tot mai multor oraşe ale ţării în marele derby Populaţie vs. Guvern & RMGC.

Poporul român. Un popor BDSM? - de Ron Jeremy

Dintre apariţiile editoriale din ultima vreme niciuna nu a făcut atâta vâlvă precum controversata lucrare semnată de istoricul iclozean Gheorghe Abuzatu care poartă titlul „Puşca şi cureaua lată – sado-masochism, imaginar sexual şi mentalităţi punitive la poporul român” (Editura RedTube University Press, Medgidia, 2013). Este adevărat, concurenţa acerbă de pe tărâmul istoriografic autohton cu lucrări precum „1848. Anul în care nu s-a întâmplat nimic” a istoricului gorjean Nicolae Tricolor sau „Siluirea – contribuţii la etnogeneza poporului român” a istoricului sas Klaus Kinky au ameninţat serios poziţia lucrării domnului Abuzatu în clasamentul alcătuit anual de către Asociaţia „Istorici Fără Frontiere”. În cele din urmă argumentele de netăgăduit ale istoricului iclozean au adus lucrarea pe primul loc, iar noi, ca recenzori ai acestei lucrări, nu putem decât să lăudăm decizia acestei respectabile asociaţii.

BAROCK XII. Zilele Castelului Bánffy

Vă așteptăm la Bonțida. Vă dăm și motive convingătoare.





Program


31 august, SÂMBĂTĂ

CURTE

11.00 Festivitatea oficială de deschidere
Vor lua cuvântul:
David Baxter, director, Centrul internațional de specializare în reabilitarea patrimoniului construit, BonțidaHegedüs Csilla, director executiv, Fundaţia Transylvania TrustEmil Cărhaţ, primar, Comuna BonțidaHorea Uioreanu, preşedintele Consiliului Judeţean ClujLaczikó Enikő, secretar de stat, Departamentul pentru Relații Interetnice, 11.15 Demonstraţii hipice – călăreţii din Stana coordonați de dr. Demartini Lajos
12.00 Turul ghidat al castelului în limba maghiară, Haranth Erika
12.00 – 19.00 Cercetăşie pentru toți: jocuri pentru copii, probe de îndemânare: călărie, tragere cu arcul, căţărare pe zid, joc cu zmei
12.00 – 13.00,  17.00 – 18.00 Călărit ponei și tragere cu arcul (gratuit) 12.00 – 19.00 Pictură pe mobilier, specifice regiunii Călata, Kovács Pali Ferenc şi Gál Katalin
12.00 – 18.00 Confecţionare de zmei şi tehnici de ridica…

Comentarii