Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2013

Adrian Leonard Mociulschi: Evul Mediu. Arhitectura şi Muzica, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2011

Cartea Evul Mediu. Arhitectura şi Muzica este cea de-a doua apariţie editorială a autorului, profesor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti (prima carte este dedicată mentorului său, compozitorul Ştefan Niculescu). Prezenta lucrare doreşte a stabili posibile puncte de legătură între arhitectura şi muzica Evului Mediu, inspirată fiind probabil de mult mai cunoscuta paralelă trasată de Erwin Panofsky între arhitectura medievală şi filosofia scolastică. Încă din secţiunea introductivă autorul oferă o definiţie negativă a lucrării de faţă, precizând cu conştinciozitate ceea ce cartea nu (subl. noastră) se doreşte a fi: un studiu asupra istoriei, o scriere despre istoria artei, un eseu filosofic sau un pamflet (pp. 9-10). Nu aflăm însă din această introducere şi care sunt intenţiile autorului, Ghidul de orientare (prefaţa cărţii) încheindu-se cu o pronunţată umbră de mister, bineînţeles de inspiraţie medievală: „Nu este nimic (subl. autorului), căci numai negarea negaţiei ne v…

Pricina durerii europene după Emmanuel Todd - de Adina Epure

Dragă Ligă,
Din oceanul Pacific a ieşit un articol mic şi pe coada lui scria Ieşi afară dum-nea-ta:Uniunea Europeană. Mafalda, prietena noastra de demult ne repeta la nesfarşit: El mundo está enfermo! (Pământul e bolnav!).După cum bine ştiţi, pe lângă domeniul traducerilor, suntem preocupaţi şi de proaspătul domeniu al interculturalităţii. Filiala Clujo – Pariziană a participat recent la o conferinţă în care cercetătorul Emmanuel Todd dă dreptate peştişorului. Aşa că am decis să vă relatăm cele auzite şi să cugetăm împreună la starea lumii. Veţi găsi mai jos articolul care este în franceză; preţuim deschiderea Ligii şi vă stăm la dispoziţie pentru eventualele lămuriri şi dorinţe de schimburi. Un gând bun de departe, multe deschideri interculturale şi lecturi interesante!
Cu intrebări nenumărate, Filiala Paris



Le pourquoi du mal de l’Europe, par Emmanuel Todd (Pricina durerii europene, de Emmanuel Todd)
Hier, notre croyance “sympathique” dans l’homme universel a été mise à l’épreuve. Empreign…

Află mai multe despre secui. Bibliografie întocmită de Edit Szegedi

-->
Listă introductivă şi aleatorie cuprinzând literatură despre secui, pentru cei ce vor să ştie ceva mai mult decât un politician1 în limba română Hermann Gusztáv Mihály, Secuii: istorie, cultură, identitate, Miercurea Ciuc 2009 Imreh István, Viaţa cotidiană la secui, Bucureşti 1982 Mikó Imre, Autonomie culturală a comunităţii secuieşti: teză de doctorat în drept în materia dreptului constituţional şi administrativ, Lugoj 1934 (extras din „Glasul Minorităţilor) Vekov Károly, Structuri juridico-militare şi sociale la secui în evul mediu, Cluj-Napoca 2003 Vighi, Daniel; Visky, András; Vlad, Alexandru; Tabacu, Marius; Lazăr, Marius I., Fals tratat de convieţuire: trei tablouri din Secuime şi un malaxor, Cluj-Napoca 2002 (nu face parte din „literatura de specialitate“, însă este utilă de citit) Bottoni, Stefano, Transilvania roşie: comunismul român şi problema naţională: 1044-1965, Cluj-Napoca 2010 Pál Judit, Procesul de urbanizare în scaunele secuieşti în secolul al XI…

Nădragii lui Obelix. Drapelul secuiesc şi regionalizarea - de Edit Szegedi

-->
Am citit undeva că nădragii lui Obelix ar fi steagul breton întors pe dos. Trecând peste faptul că steagul breton se numeşte gwenn-ha-du, adică alb şi negru, în timp ce Obelix poartă nădragi albi cu dungi albaştri, în perioada în care a fost creat personajul de către domnii Uderzo şi Gosciny, identitatea regională era considerată subversivă, însă nu în sensul simpaticilor gali care rezistă armatei romane. Dacă ne uităm mai atent, nădragii lui Obelix ar putea fi mai degrabă steagul argentinian sau uruguyan, dacă mai punem şi un soare. Dar dacă ne uităm mai atent – şi mă întreb, unde a fost vigilenţa autorităţilor române? – vedem că aceşti pantaloni sunt de fapt o aluzie la steagul secuiesc. Lipsesc doar soarele şi luna. Nădragii lui Obelix sunt, prin urmare, o provocare la adresa suveranităţii statului român. Mai lipseşte să fie arboraţi pe clădirea Parlamentului din Budapesta. Scandalul iscat de arborarea steagului secuiesc a scos la iveală faptul, că în materie de pen…

Candid, Omul de cultură şi Glia

Primele raze de soare purtând promisiunea ameţitoare a unei primăveri postdecembriste nu aduc doar tradiţionalele dezgheţuri cauzatoare de inundaţii, cote ridicate de slotăraie pe gheată/cizmă/pantof de locuitor, sau adierea înfloritoarei bişniţe cu ghiocei, luşte şi viorele. Multaşteptata acăţare în cui a izmenelor, a cuşmei şi a recălului de lînă – gesturi simbolice arhaice cu profunde conotaţii mistico-agricole păstrate cu sfinţenie de ţăranul bonţidean, fie el doctorand, lucrător la Tehnofavorit sau patron de butic -- aduce anul acesta, în Câmpia Fizeşului şi întreg bazinul Someşan, primul program iluminist de revitalizare a culturii locale, fie ea cultură academică, cultură populară sau cultură agricolă. Programul, inspirat de unul dintre cele mai nobile şi remarcabile personalităţi ale patrimoniului mondial, apropiat sufletului bonţidean, se cheamă simplu şi fără înflorituri : « Foarte bine ai vorbit, dar până una-alta trebuie să ne lucrăm grădina ». Bineînţeles că aţi ghicit, …

Discipolii lui Noica în România post-decembristă - de Felician Velimirovici

Ce au făcut intelectualii din „grupul Noica” odată ieşiţi din comunism? În primul rând, încă de la începutul perioadei post-decembriste ei şi-au asumat un rol civic în societatea românească, asumare care s-a manifestat prin coagularea lor în jurul unor reviste care propuneau solidarităţi intelectuale centrate pe valorile democraţiei liberale, pro-occidentale, ale societăţii deschise şi care manifestau atitudini net anti-comuniste şi anti-feseniste (revista 22, Dilema, etc.). La 30 decembrie 1989, profesorul Gabriel Liiceanu a publicat cunoscutul său Apelcătrelichele în care recomanda Nomenklaturii partidului comunist şi în general tuturor celor care „au făcut cu putinţă oroarea” vreme de 40 de ani căinţa şi retragerea din spaţiul public românesc: „Nu mai apăreţi la televiziune, nu mai scrieţi în ziare, nu vă mai ridicaţi glasul decât pentru o scurtă căinţă, căci altfel îl ridicaţi din nou în minciună. Lăsaţi cuvintele să spună ce spun, nu mai folosiţi o vreme vorbele demnitate, libert…

Dosar clinic: Insuficienţa penală

Dragi cititori ai „Bouvard et Pécuchet” Medical Review, începem dosarul clinic de săptămâna aceasta cu scuzele care vă sunt cuvenite. Din păcate, în ultima perioadă redactorii prestigioasei noastre reviste au putut prea puţin să servească nevoia de informaţii a publicului avid de profilaxie. Epidemiile recente de iudeo-masonită clericală şi infecţiile provocate în ultima vreme de parazitul cunoscut în termeni populari drept “Ciutacul de Antenă” (care se cuibăreşte în această perioadă, pe calea antenelor, în televzoarele oamenilor şi de acolo în capul lor) au solicitat prezenţa efectivă pe teren a redactorilor noştri, activitatea publicistică fiind contramandată temporar. Prin dosarul clinic de astăzi, nu doar că dorim să suplinim lipsa de activitate ci vrem să tragem şi un semnal de alarmă puternic: Insuficienţa penală se istoricizează pe zi ce trece! Aşadar, ce este insuficienţa penală, cum se tratează, şi cum o putem împiedica să ne afecteze viaţa? Cele mai recente cercetări efec…

Rromii, sterilizarea şi sexul

Când am auzit de isprava tinerilor Naţionalişti Adolescenţi din Banat, care se ofereau să premieze femeile de etnie rromă ce se sterilizează, am luat-o ca pe o încercare puberă de a atrage atenţia. Am citit reacţia mânioasă de pe VoxPublica a domnului Constantin Creţan, ca să constat, cu tristeţe, că încearcă să răspundă unei generalizări provocatoare şi stupide cu altă generalizare. Chestiunea n-a făcut prea mare vâlvă, exceptând cercurile de profil, dintre care menţionăm site-ul Săpoca News care, mânaţi de sfinte şi fixe idei, s-au străduit de zor să legitimeze acţiunea fraţilor întru cuget şi săracă gândire, privind-o ca pe o măreaţă izbândă în lupta cu maturitatea. A răsărit apoi un semi-om politic de prin Alba, care din puţinătatea de idei şi gânduri ce-i animă hezaşul, a scos-o pe cea mai năstruşnică. Rezolvarea „chestiunii ţigăneşti” prin sterilizare. Fireşte că astfel de soluţii sunt extrem de populare şi de gustate de către mulţi dintre conaţionalii noştri. Aşa că ştia tânărul…

Incendiar! Revoluţia neolitică parte a complotului iudeo-mason - de Epifunny Norocel

„au pus stăpînire în toate ţările pe finanţe, industrie, comerţ, presă [...] nu puteau lăsa să le scape din mînă un instrument de dominaţie aşa de minunat cum avea să fie masoneria încăpută pe mâinile lor. Otrava ateistă din însăşi embrionul masonic trebuia ţinută şi exploatată în interesul iudaismului. Şi ei şi-au dat seama, ei au început să susţină sectele, ei au început să facă marile revoluţii în Spania, în Porugalia, în Rusia efectiv. Sunt de natură masonică şi au la bază pe evrei. Evreii care sunt duşmanii lui Hristos. Acei evrei. În revoluţiile franceze, şi în 1848, şi în 1870 şi francmasonii şi-au avut partea lor, iar dezastrul Franţei în al doilea război se datorează în întregime comunismului care este opera masoneriei...”[1] După cum a demonstrat prea vrednicul de cămaşă de forţă (fie ea şi verde) părintele Amfilohie Brânză, citând din clasicii interbelici, prea puţin cunoscuţi publicului contemporan atent secularizat, iudeo-masoneria ţine, încă, cu dinţii să împlinească prog…

Nicolae Iorga despre protopopii românesci din Ardeal

„Iată că de două milenii încoace, adică de la întemeierea credinţei creştine, suntem capabili să ne cinstim şi să ne omagiem eroii istoriei sau martirii credinţei precum şi personalităţile marcante, universale şi naţionale, care au amprentat istoria, veacurile şi locurile cu activitatea, cu viaţa şi cu învăţăturile ori scrierile lor mult folositoare!...”[1] După această exemplară introducere purcedem şi noi la cinstirea memoriei unui mare istoric român, ataşat adesea la butoniera multor semeni care au o relaţie incestuoasă cu patria, sau pomenit într-un mod excesiv, dar din păcate, cu îngăduinţa dumneavoastră, prea puţin citit. Este vorba despre Nicolae Iorga, cu ajutorul căruia vom încerca să aruncăm o privire în dosul unui clişeu atât de drag multor conaţionali. E vorba de constanta amintire a vremurilor de demult, când poporul drept-credincios era mult mai pios şi mai aşezat în viaţa sa duhovnicească, când păstorii şi ierarhii erau mult mai adânciţi în smerita cugetare, păstorind cu…

Gheorghiu-Dej – om al muncii în ştiinţa istorică - restituire de Felician Velimirovici

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej, îndrumător pentru ştiinţa istorică din RPR” Comunicare ţinută la Institutul de Istorie şi Filosofie al Academiei RPR, în ziua de 14 noembrie 1951 de către Acad. P. Constantinescu-Iaşi. În revoluţia culturală pe care o trăim apar drept caracteristici importante atenţia pe care o dă clasa muncitoare şi sprijinul pe care îl acordă Partidul ei de clasă desvoltării culturii în ţara noastră. În cuvîntarea sa dela cea dintîi sesiune generală a Academiei RPR, tov. Gh. Gheorghiu-Dej a spus, între altele: „Partidul Muncitoresc Romîn, care se călăuzeşte în activitatea sa de ştiinţa cea mai înaintată, conducînd poporul muncitor pe calea construirii socialismului, ştie că pentru aceasta este necesară dezvoltarea ştiinţei. Partidul nostru e permanent preocupat de progresul ştiinţei.” În cadrul acestei preocupări, Partidul şi guvernul au încurajat şi susţinut lucrările ştiinţifice în domeniul care ne priveşte îndeaproape, ştiinţa istorică. Dar în afară de sprijinul moral şi mat…

Comentarii