Teatrul lui Sabbath, de Philip Roth


      În  Complexul lui Portnoy Philip Roth ne călăuzea cu ironie prin hățișurile sexualității prin intermediul spovedaniei unui obsedat sexual aflat în cabinetul psihoterapeutului. Radiografia exceselor sale începe din copilărie, de la șocul vederii lenjeriei materne îmbrăcând picioarele, trecând prin revelația labei experimentată cu dăruire și inventivitate, până la maturitatea personajului prăbușit sub povara propriului apetit sexual. Romanul fusese publicat în 1969, în plină revoluție sexuală și la propulsat pe Roth în galeria marilor scriitori americani ai zilei. În 1995 revine  cu Teatrul lui Sabbath, tradus și în română la finele anului trecut. De data aceasta energia și euforia tinereții sunt înlocuite de disperarea generată de spectrul morții și de frustrările cauzate de degradarea fizică a personajelor prinse în spirala unei sexualități care-i erodează lent și care-i abandonează spaimelor și angoaselor bătrâneții.

          Sabbath nu mai este tânărul care se minunează în fața sexualității și caută să-l descopere în cele mai variate și incitante forme, ci un amant în al șaptelea deceniu al existenței, rămas fără amanta alături de cale a explorat și savurat plăcerile desfrâului. Un cancer groaznic a răpus-o la cincizeci și ceva de ani provocând în viața lui Sabbath un șoc profund, aruncându-l într-o rememorare disperată a propriei existențe. Adevărată sfidare a normelor societății, asemeni celei a unor personaje din proza lui Céline sau Henri Miller, viața lui Sabbath contaminează existențele celor cu care interacționează provocând tulburări profunde, atât în anii tinereții de artist rebel pe străzile New York-ului, cât și în anii apăsători ai bătrâneții, când rătăcește disperat să se mai înfrupte din plăcerile cărnii. Reflecțiile cinice pe marginea relațiilor de cuplu, viziunea pesimistă a personajului central și poveștile sexuale ale unor amanți cu trupurile tot mai amprentate de trecerea vremii, fac din lectura acestei cărți o adevărată sarabandă a desfrâului și disperării. Moartea dă târcoale slăbind oasele și încrețind pielea, psihicul slăbește măcinat de frustrări, alcool și angoase, în timp ce din lumea celor trecuți personajele copilăriei bântuie mințile celor prinși în tesătura romanului. De undeva dintre coperțile cărții disperarea și angoasa trag ocheade și cititorului, otrăvindu-i lectura. Așa că păzea! Nu e cea mai confortabilă lectură pentru cei dornici să se îmbete cu entuziasmului și culorile primăverii ce stă să se ofilească.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre apariţia corupţiei în Ţara Românească * - de Vasile Mihai Olaru

      Studierea corupţiei în timpul Vechiului Regim (secolul al XVI-lea – primele decenii ale secolului al XIX-lea) în sud-estul Europ...

Comentarii

Translate this blog