A trecut aproape un an de la marea grozăvie de la
Castel, iar de atunci sound-ul electro a devenit tot mai familiar în casele şi
cîrciumile bonţidenilor.Generaţia tânără s-a afiliat din mers noilor direcţii
muzicale promovate şi girate de Electric Castle, făcând loc în playlistul lor
unor nume care până mai ieri nu le spuneau nimic. Festivalul e aşteptat cu
nerăbdare, mai ceva ca o sărbătoare sau ca târgul lunar, de toată suflarea din
sat, din motive cât se poate de variate. S-a trecut destul de repede peste
şocul provocat de venirea hoardelor alternative, cu tatuaje şi frizuri de văzut
doar în reclame şi veşnic căutând surse de hidratare. Hipsterii sunt de multă
vreme reprezentanţii unui curent mainstream, cu un look şi straie care plac
până şi bunicilor din mediile rurale, favorizate sau defavorizate, aşa că sunt
priviţi cu înduioşare de localnicii care deprind din mers know-how-ul agro şi
eco-turismului.
Dacă s-ar putea tăia vreo panglică la inaugurarea
celei de-a doua ediţie, sunt sigur că s-ar găsi câţiva oficiali care să o facă,
de la judeţ sau de la centru, ca mai apoi să prezinte festivalul drept o mare
ispravă rezultată din politicile lor înţelepte, menită să aducă un suflu nou
asupra lumii satului şi mai ales să pună Bonţida şi Castelul Bánffy pe harta
turismului. Dar meritele sunt ale altora şi nu despre asta vreau să vorbesc în
rândurile de faţă, ci despre impactul şi efectul produs de Electric Castle
asupra satului.
Dacă la începutul primei ediţii un vecin mai în
vârstă, derutat de terminologia folosită pentru a circusmcrie o mare plajă
muzicală, m-a întrebat discret, în faţa porţii: „Măi vecine, că tu eşti mai
tânăr şi mai şcolit, îmi spui şi mie cum mai e şi muzica asta electrică? E cu
curent?” „Da!, i-am răspuns, e cu foarte mult curent şi zgomot”, „Adică, cam ca
o ţîrculă, nu?”, „Cam aşa ceva!”; de data asta oamenii sunt „la curent” cu
sonorităţile actuale, nu că s-ar fi pus pe ascultat sau că şi-ar fi luat toţi
ţîrcule, ci pentru că au tras cu urechea la prima ediţie şi, mai ales, pentru
că o dată cu încheierea festivalului muzica electro (în sens larg) n-a plecat
din sat. Anul trecut, în plin festival, mufele USB ale calculatoarelor din crâşmele
satului s-au deschis larg pentru a primi cum se cuvine folderele cu muzici exotice
purtate de stick-urile pelerinilor veniţi să celebreze muzica şi binefacerile
tehnologiei de ultimă oră. Acolo a rămas, aşteptând noi prilejuri pentru a-şi
croi drum spre difuzoare.
Cifrele de participanţi
anunţate anul trecut au fost privite cu suspiciune de către localnici, asta
până să înceapă marea invazie. Unii au făcut bani frumoşi, din cazare, din mâncare
şi, mai ales, din comerţ, astfel că dacă în primă fază mai şi strâmbau din nas
la dezmăţul văzut prin sat, la chipurile ciuruite de pierce-uri sau la
beat-urile intense care provocau tulburări stomacale, galbenii revărsaţi în
vistierii au scos la iveală o mare calitate umană: toleranţa sau îngăduinţa.
Până la urmă, aşa ciudaţi şi neserioşi cum par mulţi dintre cei veniţi la
festival, le-au fost simpatici, mai ales că erau amabili şi lipsiţi de apetit
pentru violenţă. Prin urmare, anul acesta s-au făcut pregătiri temeinice din
timp. S-au făcut calcule, s-a cântărit şi s-a investit. Pensiuni închise s-au
redeschis, camere noi s-au alipit clădirilor, caselor, case cu camere
neterminate s-au trezit într-o formă aproape fianlă. La astea se adaugă locuri
pentru corturi şi maşini. Cu o lună şi ceva înainte de a se dezlănţui nebunia
şi consumerismul celor 4 zile de festival, majoritatea localnicilor au
rezervate camerele disponibile, iar cei care se îndeletnicesc cu comerţul
pregătesc magaziile şi rafturile pentru rualaje înspăimântătoare, aducătoare de
oboseală, transpiraţie şi profit. Se poate spune că Bonţida e pusă pe jar.
Un alt aspect sesizabil în urma primei ediţii
Electric Castle este creşterea semnificativă a numărului de turişti. Zilele
însorite, sărbătorile şi mai ales week-end-urile adună tot mai mulţi curioşi dornici să
viziteze cel mai mare castel din Transilvania şi meleagurile aferente. O fi
fost cunoscută Bonţida şi înainte, pentru unii datorită fostei ferme de porci
sau datorită tîrgului lunar şi fabricilor de utilaje agricole, pentru alţii
datorită castelului şi a şcolii de restaurare organizată în fiecare vară, însă
după festival notorietatea şi vizibilitatea comunei au crescut considerabil.
Anul acesta în 19-22 iunie vor fi 4 zile de festival, 4 zile în
care Bonţida se va transfigura într-un centru cosmopolit al muzicii electro,
adunând în vatra sa o mulţime pestriţă din cele mai neaşteptate colţuri ale
ţării şi ale lumii. Cred că în afară de conflictul din Ucraina şi avioanele de antrenament canadiene de la Câmpia Turzii, care mai zburdă pe cer din când în când, doar pregătirile pentru cea de-a doaua ediţie mai suscită interes şi discuţii aprige prin sat. Am senzaţia că oamenii au mai multe aşteptări de la acest festival decât de la alegerile europarlamentare. În fond, sunt realişti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu