Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2014

28 iunie 1914. A fost sau n-a fost? - Dávid Petruţ

Se fac 100 de ani de la moartea în condiții demne de un suicid pus la cale cu meticulozitate a arhiducelui Franz Ferdinand și a ducesei Sofia pe străzile din Sarajevo. Relația tensionată dintre Serbia și Monarhia Austro-Ungară, respectiv valul de atentate sârbești la adresa oficialilor Imperiului din anii precedenți ar fi trebuit să fie ofere motive serioase de precauție. Chiar și după atentatul cu grenadă eșuat din aceeași zi, cuplul imperial și-a continuat vizita, oferind asasinilor șansa unei revanșe nesperate. În mod tradițional, evenimentul din Sarajevo este văzut ca motivul direct, mai precis detonatorul, izbucnirii marelui război, deși în ultima perioadă accentul a fost mutat pe cauzele structurale ale războiului și mai ales pe antagonismul ireconciliabil dintre cele două blocuri de putere. Dacă e să-i dăm crezare scriitorului francez Michel Tournier (Regele arinilor, 1970) în aceeași zi a avut loc tentativa de asasinare a lui Grigori Rasputin într-un orășel din Siberi…

APPEL À CONTRIBUTIONS. Femmes sans frontières: Hommage à Marthe Bibesco/Femei fără frontiere. Omagiu adus Marthei Bibesco

Centrul de studii interdisciplinare „Henri Jacquier”, în colaborare cu Şcoala Doctorală de Studii Lingvistice și Literare, cu sprijinul Facultății de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, vă invită la conferința internațională cu titlul „Călătoare fără frontiere. Omagiu Marthei Bibescu” în data de 2-3 octombrie 2014.
            Conferința de față este, în primul rând, un omagiu adus personalității complexe a Marthei Bibescu. Urmărim să focalizăm două din trăsăturile ei identitare, feminitatea debordantă, alături de multiplele ei forme de manifestare și mobilitatea exersată în numeroase călătorii întreprinse de-a lungul vieții. Dincolo de datele biografice inedite, suntem interesați de exemplaritatea destinului Marthei Bibescu. În acest sens, dorim să investigăm profilul femeii intelectuale, scriitoare, dinamice, mondene, călătoare.             Conferința este orientată spre două teme majore, călătoria și femeia, stârnind studii în două direcții. Una dintre ele vine dinsp…

Mîndruţă, ţiganii şi valorile sociale ale lumii capitaliste

Vineri seara 12 indivizi mascaţi au răpit, sechestrat şi bătut un ţigan de 16 ani în Pierrefitte-sur-Seine (undeva la nord de Paris) după care l-au abandonat inconştient într-un cărucior de supermarket în apropierea locuinţei improvizate din faţa căreia fusese luat pe sus de la bun început. Câteva meridiane mai la est un conaţional al victimei, editorialistul Lucian Mîndruţă, comenta incidentul în termenii următori:


"Pentru adolescentul recidivist de etnie roma batut in Franta de o gloata care il banuia ca furase dintr-un apartament, cred ca trebuie sa punem cateva intrebari. Nu lui, ci parintilor si liderilor comunitatii rome:
Ce ati facut ca el sa nu fure?
Ce educatie i-ati dat? Ce i-ati spus cand a furat prima oara (da, bietul de el e recidivist la 16 ani)?
Ce modèle sociale are? Ce muzica asculta? Ce spuneau versurile manelelor lui favorite? Ce carte facuse? De ce putina? De ce deloc? Ce valori culturale a primit de acasa? Din comunitate?
Cand i-a spus un bulibasa ca furtul …

Liviu Andrei a dat lovitura!

Liviu Andrei e un scriitor mediocru, cu ambiții de Henry Miller local, prizonier al unui trend literar care caută să suplinească lipsa de talent și imaginație printr-o aglomerare de limbaj ”direct”. De ani buni se chinuie să-și împingă notorietatea dincolo de urbea natală și de câteva zone under-underground ale mediilor literare online. Face eforturi consistente și concertate de a șoca, de a stârni cititorii să depășească primele fraze ale prozelor încropite cu zel și furie. A inaugurat, ca orice prozator ambițios și anti-sistem, până și un ”curent literar” propriu, un gen îngust în interiorul căruia se zorește să producă rânduri grele, împroșcând simultan și haotic în cât mai multe direcții posibile. Se cheamă ”literatura de cuțit”, adică tăioasă și aspră ca un brici cu care vrea să radă odată cu barba și beregata altor salahori și maiștrii de pe întinsele șantiere de proză ale patriei. Vizibilitate nu se poate spune că n-a obținut dacă luăm în calcul faptul că a fost izgonit de pe …

Superofertă la tablete în Cluj!*

Descoperire științifică la MASA clujeană: tableta pa care UBB o va introduce în brațul stâng al studenților din anul întâi va crește performanța științifică a tuturor, în mod egal, profesori, studenți, portari, secretare. Creată sub efectul myse en abyme al unui mic dejun cu o madlenă îmbibată în lapte, un doctorand bursier doar în acte și-a amintit de orele de fizică din clasa a VIII-a. Astfel că, după modelul radioului din cartofi, doctorandul clujean a inventat cartela din sâmburii de struguri de pe plantația Facultății de Agronomie. Profesorul său coordonator, după ce a degustat cartela, a pantentat invenția. Astfel că, Universitatea situată pe scara valorică pe locul 1 la nivel național și un alt loc la nivel internaținal va investi într-o podgorie și îl va finanța pe profesor pentru ca doctorandul său să recreeze același model de 3,14 mii de ori. Toți studenții care se vor înscrie la facultate după strângerea recoltei de struguri, vor primi o tabletă din partea conducerii Unive…

Florian Zeller, „La Jouissance. Un roman européen”

Florian Zeller, „La Jouissance. Un roman européen”, Éditions Gallimard, Flammarion, 2012.


Florian Zeller este un tânăr scriitor parizian, cu un ritm febril al tastaturii, ceea ce îl face unul din cei mai prolifici tineri creatori francezi. Povestea „romanului european” începe acolo unde istoriile ar trebui să se termine: „L'histoire commence là où toutes les histoires devraient finir: dans un lit.” Încărcătura metaforică a acestei prime fraze a romanului nu contagiază scriitura din următoarele pagini, lectura fiind destul de destinsă, bine dozată cu câteva fragmente „intelectualizate”, inserții din istoria Uniunii Europene, din viața lui Beethoven, referințe livrești și muzicale. Intervențiile acestor istorioare câteodată anecdotice, plasate secvențial au de multe ori rolul de a compara, completa sau justifica reflecțiile personajelor. Spre exemplu, datele istorice despre proiectul limbii esperanto fac trimitere la iluzia creării unei singure limbi cu ajutorul cărei conf…

La TIFF, "Crucişătorul Potemkin" s-a cam dus la fund.

Mi-am luat bilet la Crucişătorul Potemkin încă de sâmbătă dupamiază. N-a fost ieftin, dar ţinând cont că experienţa Pământ (r. Alexandr Dovjenko) de anul trecut de la TIFF, cu acompaniament Dakha Brakha, a fost aproape mistică (deşi eu unul eram la a patra vizionare a filmului!) m-am gândit că puţină emoţie anti-burgheză, care să confirme, încă o dată, portretul guevarist pe care mi-l schiţează părinţii şi cunoştinţele în ultima vreme, n-ar face decât să-i enerveze pe cei din jurul meu şi mai tare, totul spre propria-mi satisfacţie. Aşa că într-un moment de climax revoluţionar am renunţat la posesiunile lumeşti aflătoare în portmoneul meu şi mi-am achiziţionat biletul cu pricina pe care nu am ezitat să-l flutur pe sub nasul inamicilor mei ideologici precum tineretul maoist cu a sa Cărticică Roşie.

Ce-am văzut la TIFF 2014: Calvarul

   Calvarul merită văzut fie şi doar pentru că-l are într-un rol minor pe M. Emmet Walsh, unul dintre cei doi actori despre care regretatul Roger Ebert spunea că nu are cum să apară într-un film care să fie totalmente prost (celălalt fiind Harry Dean Stanton). Apoi, Calvarul, merită să fie văzut pentru că are parte de una dintre cele mai bune/şocante replici de început din istoria cinema-ului: “I first tasted semen when I was seven years old”. Dacă ţinem cont că cel căruia i se adresează remarca este un preot catolic irlandez, că discuţia se desfăşoară într-un confesional şi că punchline-ul părintelui este: „Now that's a startling opening line!” devine limpede că avem de-a face cu un film cu adevărat remarcabil.     Ceea ce urmează nu e mai puţin dezamăgitor. Dispensându-se de expoziţiunea caracteristică filmelor convenţionale şi compunerilor de clasa a III-a, John Michael McDonagh (r.) sare direct la intrigă anunţându-ne pe noi şi pe părintele James (Brendan Gleeson), prin vocea d…

Comentarii