Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2014

Agresarea patrimoniului clujean- sediul Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga” - de Oliviu Gaidoș

În ajunul inaugurării anului universitar 2014-2015, remarcăm cu stupoare o altă agresiune, din lungul șir de acte sălbatice, derulate în ultimii ani pe timpul verii, asupra edificiului care adăpostește  sediul Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Simbol cultural al orașului prin instituția pe care o găzduieste, imobilul poate fi asemuit cu  un templu peren al cunoșterii, cu  peste   4.500.000 de cărți și ziare, care oferă spiritului confortul și liniștea necesare creației intelectuale.Trăsătura identitară a bibliotecii universitare clujene, reflectată în  spațiul lecturii prin atmosfera atemporală pe care o generează, o reprezintă arhitectura imobilului ridicat între 1906-1909, după planurile arhitecţilor Korb Floris Nandor şi Giergl Kalman. O amplă prezentarea a edificiului, clasat ca monument istoric reprezentativ de interes local (CJ-II-m-B-07296), a fost  realizată de arhitectul Gheorghe Vais în monografia bibliotecii editată in 2006, republicată  î…

Monica Macovei, Adrian Papahagi şi electoratul „care nu merită”

Despre candidatura Monicăi Macovei la preşedinţia României am aflat prin intermediul unui clip video suit pe Youtube acum mai bine de-o lună. Mi s-a părut stângace şi uşor actoricească încercarea dumneaei de a se prezenta drept candidat. Dar cu timpul, lucrurile s-au mai organizat în jurul ei: a început să primească susţinere, a devenit erou de bandă desenată alături de sidekick-ul Dubi (pisica dumneaei) şi a călătorit cu metroul bucureştean ca să arate că se ridică la statutul pe care-l afişează. Mai mult, a primit deja votul lui Lucian Mîndruţă care, se pare, era singurul cetăţean neconvins de capacităţile doamnei Macovei, din moment ce tocmai şi-a dat ok-ul pentru oprirea campaniei, aseară pe facebook. Dar pentru că data era deja stabilită, sau poate pentru că n-a văzut status-ul lui Mîndruţă (eu n-am văzut să fi dat like!?!), Monica Macovei şi-a continuat ieri campania prin Cluj. Pe noi (oamenii Ligii n.r.) ne-a întâlnit la o terasă din centru în timp ce lingeam fiecare la o bere …

Dr. Ranke

În clipa de faţă este aproape unanim recunoscut faptul că undeva pe parcursul primei jumătăţi a celui de-al XIX-lea secol s-a impus o nouă paradigmă în domeniul studiului şi metodologiei cercetării istorice. După ce, prin inaugurarea în 1765 la Universitatea din Göttingen a primei forme instituţionalizate de învăţământ superior pentru ştiinţele istorice, în perioada de timp evocată mai sus, misiunea de a transforma această disciplină academică într-o autentică ştiinţă i-a revenit tot unui german. Publicarea în 1824 de către tânărul, pe-atunci, savant Leopold von Ranke a lucrării Geschichten der romanischen und germanischen Völker a reprezentat un moment de cotitură: atât trecutul în sine, cât mai ales maniera în care acesta este reprezentat, semnificat, re-constituit şi studiat au început să fie percepute într-un cu totul alt sens.[1] De atunci şi până în prezent, teoria şi metodologia inaugurate de el nu au contenit să suscite dezbateri teoretice polemice şi vii controverse în rândul…

Nou! Trei lepșe într-una singură! Cu cărți!

Când am primit oferta găleții cu gheață, ca șansă teribilă de a ne propulsa în zona mondenităților de orice fel și a activismului mainstream și bine consiliat ca P.R., era cât pe ce să cedăm tentației dar n-am găsit nicio găleată curată prin șopru. Apoi moda #icebucketchallenge a intrat pe un trend derizoriu, transformându-se într-un simplu duș rece fără săpun, dar atent premeditat. Leapșa cărților ne-a atins într-un târziu, provocând o derută teribilă în ograda Ligii datorită faptului că în afară de ”Abecedar” și ”Bacul de nota 10” nu s-au prea găsit cărți care să schimbe viețile oamenilor Ligii. Poate doar ”Gromovnicul”, în cazul subsemnatului și ”Stan și hoții” (manuscris nepublicat al unui om al Ligii), în cazul lui Vătavu. Dar ideea a continuat să ne roadă și ne-am tot bătut capul cum să profităm de această efuziune a listelor schimbătoare de destine și cu aport consistent la conturarea unui profil de lector profund. Ne-am gândit la fel de fel de liste prin care am putea pune în …

Call for Papers: CARTEA-OBIECT: Istorie culturală, strategii de marketing și tehnologii multimediale. 7-8 noiembrie 2014

Departamentul de Științe ale Comunicării al Facultății de Litere, Universitatea din București, are onoarea de a vă invita să participați la lucrările colocviului internațional cu tema: CARTEA-OBIECT. Istorie culturală, strategii de marketing și tehnologii multimedialeColocviul va avea loc între 7-8 noiembrie 2014, la Facultatea de Litere (Str. Edgar Quinet, nr. 5-7, București). Rezumatele pot fi trimise până la data de 1 septembrie 2014. 
INVITAȚIE
Obiect familiar și omniprezent în viața cotidiană, cartea păstrează încă destule secrete, continuând să își exercite fascinația de aproape două milenii. Bogăția inepuizabilă și complexitatea semnificațiilor cărții ne pun în dificultate atunci când trebuie să definim și să studiem acest obiect care poartă memoria umanității. Cartea este un artefact sensibil, cu profunde semnificații antropologice, este o marcă a condiției umane, a raportului nostru cu timpul, spațiul, lumea înconjurătoare. Studiul cărții necesită competențe științifice rezul…

Jurnal de Bonțida în Marburg

2 septembrie, zi de toamnă într-o vară, a doua zi de școală (nu doctorală) pe care nu o urmez, zi fără jaluzele, zi fără țigări, 2014.         1, 35 euro, jumătatea goală dintr-o cană de cafea, un pahar gol, 5 pixuri într-o altă cană prea optimist înflorată, 6 cărți, o factură de radio/tv (exact ceea ce lipsește din dotarea camerei mele), scrumieră murdară, ramă foto fără foto, dar cu un cuvânt înrămat–„le moustache”, boxa din care sună Alan Parsons Project, un buchet de chei, o piatră de birou pictată în alb cu un pește roșu mort, un inel albastru de la un fost cercel, o agendă neagră, dar neagră rău. Cum să scrii printre toate astea? Paharul îmi intră în ochi, scrumiera mă dezestetitează, boxa îmi scoate dopurile din urechi, agenda mă angoasează. Singură, Martha Bibescu zace tolănită pe masa de birou din lemn foarte dur, nevopsit, neîngrijit, uscat, uitat. Trebuie să scriu despre „Catherine Paris”. Am uitat. Mă mobilezez intrând pe facebook ca și cum îmi iau zece minute de vacanță l…

Comentarii