2 septembrie, zi de toamnă într-o vară, a doua zi de
școală (nu doctorală) pe care nu o urmez, zi fără jaluzele, zi
fără țigări, 2014.
1,
35 euro, jumătatea goală dintr-o cană de cafea, un pahar gol, 5
pixuri într-o altă cană prea optimist înflorată, 6 cărți, o
factură de radio/tv (exact ceea ce lipsește din dotarea camerei
mele), scrumieră murdară, ramă foto fără foto, dar cu un cuvânt
înrămat–
„le moustache”, boxa din care sună Alan Parsons Project,
un buchet de chei, o piatră de birou pictată în alb cu un pește
roșu mort, un inel albastru de la un fost cercel, o agendă neagră,
dar neagră rău. Cum să scrii printre toate astea? Paharul îmi
intră în ochi, scrumiera mă dezestetitează, boxa îmi scoate
dopurile din urechi, agenda mă angoasează. Singură, Martha Bibescu
zace tolănită pe masa de birou din lemn foarte dur, nevopsit,
neîngrijit, uscat, uitat. Trebuie să scriu despre „Catherine
Paris”. Am uitat. Mă mobilezez intrând pe facebook ca și cum îmi
iau zece minute de vacanță la mare. Familiile fericite de pe
facebook mă salută și transmit mesaje extaziate: „Ahhhh!
Vacanțăăă!! :))))) Mulțumim!!!! C bne arăți! Suuuper extra!
:))”
Ce
fericiți sunt ceilalți! Îmi examinez repede viața, ce aș posta
acum pe pagina mea de profil? Îmi decupez cămașa cu atenția unui
chirurg, ating cu lama zimțată a cuțitului partea din stânga,
sus, imediat sub umăr și trasez o linie șerpuită în formă de
inimă, scot organul în cauză pe birou și îl analizez cu ochi
miopi, bâșbâind aorta pentru a verifica dacă mai respiră. O fi
normal ca inima, odată scoasă pe o masă de operație sau de birou,
să se zbată în halul ăsta? Iau aparatul de fotografiat,
achiziționat pe o perioadă determinată, și încerc să prind
zbaterea organului plin de sânge și de vinul roșu de ieri seară.
Mă postez pe facebook cu inimă cu tot și aștept ca aceasta să
fie apreciată. Inima îmi tresare la primul like, nu degeaba am
postat. Închid ochii și nu mă mai trezesc. Am uitat să pun bucata
de carne la locul ei. Ea rămâne însă în folderul „albums” și
primește în continuare like-uri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu